O mie şi una de nopţi – Povestea despre statul român care decontează terapia copiilor cu autism

Dacă nu aş face parte din micul grup al celor care lucreazliviu cotutiuă cu pitici autişti, aş avea toate motivele să cred că toate problemele acestora şi ale familiior lor au fost rezolvate de multă vreme. În mod regulat, şi nu numai la noi, mass-media bombardează publicul neatent cu mesaje de genul „S-a descoperit tratamentul miraculos pentru autism“, „Nici nu îţi imaginai care este cauza autismului“, iar clasicul „Terapie gratuită pentru copiii cu autism“ este predominant la nivelul ţării noastre.

Recent adoptatul Ordin pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Hotărârii de Guvern nr.400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii medicale şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014 – 2015 este cel mai recent motiv de falsă bucurie pentru familiile copiilor cu tulburări de spectru autist. Deşi nu se schimbă mai nimic, iar numărul copiilor care vor beneficia cu adevărat de efectele acestui ordin este foarte mic, publicarea Ordinului a declanşat un val de materiale de presă laudative la adresa Ministerului Sănătăţii care a pus pe jar părinţii şi i-au trimis spre ONG-urile de profil cu siguranţa că acum vor beneficia de servicii gratuite.

Cu toate acestea, singura schimbare pe care o aduce acest Ordin este că de acum, se vor putea deconta şi serviciile psihologilor, psihopedagogilor, logopezilor şi kinetoterapeuţilor cu cabinet individual şi drept de liberă practică. Aceştia vor avea acces la decontarea serviciilor prin intermediul medicilor din specialităţile: psihiatrie (servicii psihologice), ortopedie (kinetoterapie) şi ORL (logopedie) aflaţi în contract cu Casele de Asigurări de Sănătate şi care sunt angajaţi în cadrul propriilor cabinete individuale. Iar psihologii, psihopedagogii, logopezii şi kinetoterapeuţii care lucrează deja cu copii cu tulburări de spectru autist nu au nici un fel de motive de a se transforma în persoane juridice, în afara unui nou set de taxe de plătit către statul român. În plus, depunerea dosarelor pentru decontări se face doar o dată pe an, în primele două săptămâni ale lunii iunie, timp insuficient pentru strângerea actelor necesare constituirii unui cabinet individual, deci următorul an oricum este ratat din acest punct de vedere pentru cei care ar dori să se transforme în persoane juridice.

Chiar şi în cel mai bun scenariu imaginabil, acest lucru nu se va întâmpla. Deoarece psihologii cu drept de liberă practică şi deţinători de cabinete individuale de psihologie nu se vor înghesui să caute medicii specialişti care au autoritatea de a le trimite copiii cu autism. Aceasta nici măcar în oraşele în care aceşti medici chiar există în afara celor din spitale şi policlinici care sunt obligaţi de lege să facă trimiterile spre cabinetele din acele instituţii, ca să nu mai vorbim de mediul rural unde nu există medici pe aceste specialităţi. Cu atât mai puţin, cred că se vor înghesui psihologii cu cabinet la specializări în terapiile validate ştiinţific cu aplicabilitate în cazul copiilor cu tulburări de spectru autist, terapii care oricum nu sunt recunoscute/acreditate de către Colegiul Psihologilor din România. De fapt, să fim serioşi: singurul mod în care persoanele cu autism le pot trezi psihologilor cu cabinete individuale vreun interes, ar fi doar situaţia în care ar avea nevoie de obţinerea unui permis de conducere.

În cele din urmă, singurul lucru care pare a se schimba este obligaţia medicilor de familie de a efectua un screening al copiiilor de la vârsta de două luni pentru a îi lua în evidenţă pe cei care prezintă semnele unei posibile tulburări de spectru autist, dar şi acest lucru trebuie pus în practică în mod real la nivel naţional şi să aibă rezultate palpabile înainte ca să poată fi considerat o victorie Ministerului Sănătăţii.

Aşadar, totul e în regulă, nu s-a schimbat nimic iar ştirile despre autism nu iau pauză: săptămâna următoare veţi afla din presă modul în care produsele lactate cauzează autism.

6 răspunsuri la „O mie şi una de nopţi – Povestea despre statul român care decontează terapia copiilor cu autism

  1. Nu e chiar asa…generalizati. Nu toti psihologii isi fac cabinete ca sa ii ajute pe oameni sa isi ia carnete de conducere (oricum nu faceti diferenta intre psihologia muncii si psihoterapie, cei care au cabinete pe psihologia muncii nu pot face psihoterapie..). Stiu destui colegi care au cabinet si isi doresc sa ofere serviciile gratuite decontate . Mai stiu ca multi ne-am facut cabinete tocmai pentru a putea da facturi si chitante celor care strang 2% si au nevoie. Chiar daca asta a insemnat sa platim taxe foarte mari la stat si profitul nostru sa fie mult mai mic

    1. Sigur că generalizez dar este pentru o cauză bună 🙂 probabil că nu sunt mulți psihologi care și-au depus dosarul de atestare la o singură comisie, având în vedere că doar primul se plătește, iar cotizația e tot atât indiferent de numărul de atestări. În plus, mi-ar plăcea ca anul viitor pe vremea asta CNAS să prezinte un raport privind sumele decontate pentru recuperarea copiilor cu TSA. Iar de la cei din cabinetele către care se va face decontarea aștept o listă cu tehnicile/metodele/terapiile utilizate și, bineînțeles, rezultatele obținute.

    2. Sunt psiholog clinician si psihoterapeut cu certificare europeana si acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania. Am facut cursuri de specializare in terapia autismului acreditate de Colegiul Psihologilor, cu formatori din Romania si din Anglia. Lucrez cu copii cu autism si ma specializez continuu de peste 7 ani. Si voi face asta toata viata, pentru ca formarea continua este starea naturala a unui psihoterapeut. Cunosc multi colegi, profesionisti care fac la fel. Lucrez atat in cabinetul meu, cat si intr-un centru pe care il coordonez. Este firesc sa platesti si taxe si impozite si asta tocmai pentru a deconta parintii cheltuielile… Prin sindicate sau asociatii… Eu am asemenea contracte… Intotdeauna am gasit impreuna cu parintii o modalitate ca ei sa poata face terapie, bineinteles daca isi doresc cu adevarat… Bineinteles ca la cabinet responsabilitatea iti apartine si nu mai poti da vina pe altii. Mi-as dori ca parintii sa nu mai fie asaltati de informatii incorecte, rezultate din frustrari personale. Despre lege, eu cred ca este un inceput… Este important ca se vorbeste despre decontare de servicii si la fel este firesc sa decontezi servicii oferite de specialisti. Ma astept ca legea sa fie amendata si sa se perfecteze in curand. Pana atunci, eu voi continua sa lucrez 10-12 ore pe zi, fara sa ma gandesc la week-end, pentru ca atunci sunt la cursuri de specializare… In acest fel fel onorez pacientii mei, fie ei copii sau parinti. Stiu si sunt fericita ca multi alti colegi fac echipa formidabila cu parintii si pedagogii de recuperare, uneori si cu scoala sau gradinita. Asta este experienta mea cu autismul in fiecare zi, calatorie unica si aventuroasa, in care am implicat si familie, prieteni sau cunostinte. Pentru ca acesti minunati copii mi-au oferit o alta perspectiva… Fiecare zambet constituie motivatia de a trece dincolo de legi, concepte sau credinte limitative.

  2. Si care este cauza buna pentru care afirmati „singurul mod în care persoanele cu autism le pot trezi psihologilor cu cabinete individuale vreun interes, ar fi doar situaţia în care ar avea nevoie de obţinerea unui permis de conducere.“? Nu este prima data cand gasesc pe acest site articole in care este afisata o astfel de atitudine fata de psihologi. Doar ca imi scapa cauza buna pentru care se intampla asta.

    Eu nu stiu multi psihologi care isi permit sa isi ia dreptul de libera practica pe mai multe specialitati. Asta pentru ca, pentru fiecare e nevoie de o formare care costa foarte mult. Dar nu despre asta era vorba.

    Da, astfel de rapoarte de la ambele parti implicate sunt necesare si sper sa le vedem anul viitor.

    Si eu cred ca legea are multe minusuri si mai sunt foarte multe de facut. Si o mare parte din problema cred ca este faptul ca majoritatea celor care lucreaza cu acesti copii lucreaza la negru. Si nu pentru ca asa isi doresc ci pentru ca nu exista un cadru legal. Dupa cum vad eu acum, pentru cei mai multi dintre copii, decontarea ar acoperi costurile evaluarilor/supervizarii, nu si cel al terapiei zilnice. Trebuie gasita o solutie si pentru studentii si tinerii care lucreaza ca terapeuti.

  3. „terapii care nu sunt recunoscute/acreditate de către Colegiul Psihologilor din România. De fapt, să fim serioşi: singurul mod în care persoanele cu autism le pot trezi psihologilor cu cabinete individuale vreun interes…“

    Cred ca vorbiti in necunostinta de cauza. COPSI recunoaste si acrediteaza consilierea scolara (include si psihopedagogia speciala). Sunt psiholog, am cabinet si lucrez de 3 ani cu multe cazuri de autism, logopedie si recuperare.

    Desigur ca la inceput faci un efort financiar pe care nu stii daca il vei recupera (supervizarea si deschiderea cabinetului), dar cine doreste sa se imbogateasca de pe urma copiilor a gresit meseria. In acest domeniu este nevoie de munca multa, pasiune si dragoste. Castigul nostru este progresul copiilor si bucuria parintilor. Oferim educatie (asta ar trebui sa insemne terapie) copiilor nostri!

  4. In spatele fiecarei actiuni exista un interes, toata lumea aceasta cosuma,de la apa ,caldura, lumina,transport,mancare,totul costa si cine spune ca lucreaza cu copiii care au probleme deosebite fara sa se gandeasca la partea materiala , sigur are o sursa de venit sigura din alta parte si atunci BRAVO lor,FELICITARI.

Lasă un răspuns