Michele Solis

Tamarack O’Donnell lucrează zilnic cu copii diagnosticați cu TSA. Unii bat din palme și nu se pot angaja nici măcar în cele mai simple interacțiuni sociale; alții sunt vizibil inteligenți și au doar excentricități ușoare, precum mâncatul exclusiv dintr-un bol verde.

După ce a lucrat cu peste 100 copii timp de mai bine de 8 ani, O’Donnell, specialist în autism la Birth to Three Developmental Center, Washington susține că „este un adevărat amestec”.

Această observație este una obișnuită, iar oamenii de știință se luptă cu diversitatea cazurilor de TSA. Unii cercetători susțin, chiar, că nu există doar o singură explicație pentru toate cazurile de autism.

Autismul este definit de trei simptome principale: probleme sociale, dificultăți de comunicare și comportamente repetitive. În ultima perioadă, cercetătorii susțin că fiecare dintre aceste trăsături cardinale are o origine independentă si nu este rezultatul unei singure cauze primare.

„Oamenii au presupus că autismul este un construct genetic unitar”, susține Angelica Ronald, lector în psihologie la Colegiul Birkbeck din Londra. „Nu avem dovezi în acest sens”.

Ronald și colegii săi susțin că simptomele sunt moștenite independent, iar autismul apare la intersecția acestor trei căi cauzale diferite (1). Pentru a strânge dovezi care să-i sprijine ipoteza, Ronald încearcă să descopere gene implicate în fiecare simptom principal al autismului, și nu în autism, privit ca întreg.

Investigarea trăsăturilor la gemeni:

 

Pentru a grăbi căutarea genelor relaționate cu autismul, alți cercetători au încercat să identifice endofenotipuri (n.tr., trăsături care au o componentă genetică clară), definite aici ca trăsături specifice găsite la anumite cazuri de autism, care ar putea indica prezența unor cauze diferite.

Ronald duce această idee mai departe întrebând dacă trăsăturile comportamentale diferite care apar în toate cazurile de autism ar putea avea cauze diferite.

Utilizând observații de la 7000 perechi de gemeni din populația generală, Ronald a investigat ce poate dezvălui despre cauza sa fiecare dintre aceste trăsături comportamentale dferite. Logica este: dacă aceste trei trăsături asociate autismului au origini similare, ele ar trebui să apară împreună și în populația generală.

Deoarece severitatea trăsăturilor autiste variază continuu între indivizii neafectați și cei diagnosticați, aceste trăsături pot fi cuantificate în populația de gemeni investigată.

Utilizând Childhood Asperger Syndrome Test – CAST (n.tr., test de screening pentru sindromul Asperger la copii), ea și colegii săi au descoperit în grupul de gemeni că fiecare dintre cele trei trăsături – probleme sociale, dificultăți de comunicare si comportamente repetitive sau nonsociale – avea un grad ridicat de heritabilitate (2).

Dacă cele trei trăsături își au originea în aceleași gene, ele ar trebui să apară împreună. Totuși, acest lucru nu s-a întâmplat, susține Ronald. „Dificultățile sociale ale unui frate geamăn cu corelează cu dificultățile nonsociale ale celuilalt frate”, afirmă cercetătorul.

Această segregare a rămas în picioare chiar și în cazul celor care aveau deficite majore (3). Acești copii „aveau scoruri foarte mari pe scala dificultăților sociale, precum copiii cu autism, dar nu aveau și celelalte două simptome,” susține Ronald.

În familie:

Modelul autismului ca intersecție a celor trei căi genetice separate este sprijinit și de cercetări în domeniul fenotipului autist întins (BAP, engl., broad autism phenotype).

Cercetătorii caută trăsături comportamentale la rudele neafectate ale indivizilor cu autism, care ar putea reflecta predispoziția genetcă spre autism, susține Molly Losh, asistent universitar în psihiatrie la Universitatea North Carolina.

Losh și colegii săi au descoperit că trăsături de personalitate precum „distant” sau „lipsit de diplomație” sunt mai frecvente la părinții copiilor cu autism decât la părinții din grupurile de control (n.tr., părinți cu copii nediagnosticați cu autism) (4).

Aceste trăsături de personalitate și alte comportamente formează baza trăsăturilor BAP, care includ rigiditate, anxietate, caracteristici sociale și de limbaj care corespund simptomelor principale ale autismului.

Majoritatea oamenilor care au aceste trăsături sunt doar moderat afectați și au căsnicii și cariere de succes. „De exemplu, caracteristicile sociale pe care le observăm la rude implică mai degrabă o reticiență socială decât probleme sociale”, susține Losh.

Ca și în studiile gemelare, trăsăturile BAP nu corelează puternic între ele, ceea ce sugerează că bazele lor genetice sunt independente. Mulți dintre acești părinți neafectați de autism au doar o trăsătura BAP.

Totuși, acest studiu asupra părinților a descoperit și că aceste trăsături pot apărea împreună, rezultat care nu susține independența cauzelor. Aproximativ o treime dintre părinții copiilor cu autism și 56% dintre cei care au mai mult de un copil cu autism, au două sau mai multe trăsături BAP.

Un alt studiu familial a descoperit o corelație ridicată la rudele neafectate între două trăsături relaționate cu autismul, caracterizate ca motivație socială – de exemplu, măsura în care te simți confortabil cu o persoană într-o situație socială – și interese – de exemplu, în ce măsura unei persoane îi place rutina (5).

Atunci când două sau mai multe dintre aceste trăsături par a fi moștenite împreună, acestea ar putea avea o cauză genetică comună.

Annette Estes, asistent universitar în psihiatrie și științe comportamentale la Universitatea Washington, co-autor al studiului, atenționează asupra acestei interpretări. „Încercăm să înțelegem cum sunt relaționate, dar acest lucru nu înseamnă că au aceeași etiologie genetică”, susține aceasta.

Instrumente de măsurare:

Rezultatele specifice ale acestor studii ar putea depinde de modul în care trăsăturile autiste sunt împărțite și cuantificate. Genele nu segregă neapărat conform categoriilor comportamentale alese de un cercetător.

De exemplu, Estes deține o dovadă nepublicată care arată că trăsăturile din categoria comportamentelor repetitive pot fi disociate.

La Intâlnirea Internațională a Cercetării în Autism, (engl., International Meeting for Autism Research) din Londra (n.tr., din anul 2008), Estes a prezentat dovezi din studii de imagistică care sugerează existența unor diferențe neuro-anatomice între copiii cu comportamente fizice repetitive (de ex., bătutul din palme) și cei cu comportamente repetitive non-fizice (de ex., limbaj repetitiv, interese repetitive). Aceste diferențe pot avea surse genetice diferite, afirmă Estes.

Instrumentele utilizate pentru a măsura comportamente asociate autismului ar putea surprinde și trăsături nespecifice autismului și să conducă la o confuzie în ceea ce privește rezultatele, atenționează John Constantino, conferențiar universitar în psihiatrie și pediatrie la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Washington.

De exemplu, cu testul CAST, deficitele de limbaj sau predispozițiile pentru tulburarea obsesiv-compulsivă „ar putea contribui la scorurile pentru probleme sociale, lingvistive sau de comportament repetitiv, chiar dacă nu au de-a face cu deficitele specifice autismului”, afirmă Constantino.

Aceste trăsături false ar putea conduce la concluzia unei împărțiri genetice a simptomelor autiste într-o triadă care de fapt nu există.

Într-unul din studiile sale, Constantino se bazează pe Scala Sensibilității Sociale (SRS, engl, Social Responsiveness Scale). Acest instrument „nu este imun la confuzii, dar este mai specific deficitelor autiste”, susține acesta.

Utilizand acest instrument, Constantino a obținut una dintre cele mai puternice dovezi a existenței unei singure cauze pentru simptomele diverse ale autismului.

Utilizând o metoda statistică ce poate determina factorii care contribuie la variabilitate, a arătat că o mare parte a scorurilor SRS la copiii cu tulburări pervazive de dezvoltare și cei din grupul de control pot fi explicate de un singur factor (6).

O cauza vs. mai multe:

O singură cale cauzală a autismului ar putea contribui direct la fiecare simptom diferit.

Alternativ, o singură cauză ar putea acționa printr-un efect domino. Anumite gene pot iniția simpome de un singur fel, care pot declanșa deficite de altă natură, pe măsură ce creierul încearcă să facă față problemei originale.

„Un deficit sever în motivația fundamentală de a interacționa social poate conduce la deficite sociale, întârziere în dezvoltarea limbajului și o tendință de a recurge la comportamente repetitive, ca principală arie de direcționare a interesului”, susține Constantino.

Aceste modele care susțin existența unei singure cauze pot fi atrăgătoare, dar realitatea ar putea fi undeva la mijloc între acestea și teoria cauzelor multiple a lui Ronald, susțin experții.

Până când vor ajunge la un consens, eforturile oamenilor de știință vor arăta ca povestea omului orb și a elefantului, afirmă Estes. „Fiecare cercetare individuală va atinge o parte a elefantului.”

Referințe:

1. Happé F., et al. Nat. Neurosci. 9, 1218-1220 (2006) PubMed 

2. Ronald A. et al. J. Am. Acad. Child Adolesc. Psychiatry 45, 691-699 (2006) PubMed 

3. Ronald A. et al. J. Am. Acad. Child Adolesc. Psychiatry 45, 1206-1214 (2006) PubMed 

4. Losh M. et al. Am. J. Med. Genet. B Neuropsychiatr. Genet. [Epub ahead of print] (2007) PubMed 

5. Sung Y.J. et al. Am. J. Hum. Genet. 76, 68-81 (2005) PubMed 

6. Constantino J.N. et al. J. Child Psychol. Psychiatry 45, 719-726 (2004) PubMed 

Traducere de Andreea Beciu, M.S.
Cognitive Neuroscience Laboratory
Department of Psychology
Babeş-Bolyai University

This article was translated from an original English version published on SFARI.org and is reprinted with permission. You may view the original article, published [2 June 2008], at [http://sfari.org/news-and-opinion/news/2008/could-autisms-core-features-have-independent-origins].