Interviu cu Daniela Mariana Danea

Procesul de integrare a copiilor cu tulburări de spectru autist în învățământul de masă, fie el preșcolar sau primar, este un demers complex și de durată, implicând nu doar aportul terapeuților, al cadrelor didactice și al familiei ci și participarea părinților celorlalți copii din colectivitate.

Scurtă carte de vizită

Profesor de limba engleză, din 2008 director al Școlii Gimnaziale Nr. 4 din Bistrița.

Descrieți în câteva cuvinte școala pe care o
conduceți (numărul de clase, de copii, de cadre didactice)

În școala noastră învață 628 copii, repartizați în 29 de clase: 12 clase la ciclul gimnazial, 17 clase la ciclul primar și o grupă de grădiniță la Școala „Dimitrie Cojocaru“ din Slătinița, structură a școlii noastre. De asemenea, școala cuprinde și cele 68 de persoane aflate în Penitenciarul Bistrița, înscrise în programul „A doua șansă“. Procentul elevilor proveniți din familii cu dificultăți economice este de 59,61%, procentul elevilor din familii dezorganizate este de 8%, procentul elevilor rromi, de 12,5%, iar procentul elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) este de 9,52%. Există și 102 elevi care au părinți plecați în străinătate, la 50% dintre ei părintele care lipsește fiind mama. Cadrele didactice manifestă deschidere față de problemele elevilor, 6 dintre profesori absolvind cursuri de educație specială, 23, cursul „Școala incluzivă“ și 2 învățători sunt absolvenți ai facultății de psihologie. Subliniez aceste lucruri deoarece le găsesc relevante pentru subiectul aflat în discuție.

Câți copii cu CES sunt integrați în școală?

Sunt 52 de copii, dar unii au încă actele în curs de completare deoarece procedura este foarte dificilă: este nevoie de adeverință de la medicul de familie, de participarea asistentului social, de evaluare psihologică, procedură care se reia anual. Din păcate, în general acești copii sunt cei ai căror părinți nu se interesează prea mult de situația lor școlară, deci nu susțin școala în realizarea evaluărilor anuale. Profesorii de sprijin trebuie, conform legii, să lucreze cu maxim 14 elevi cu CES într-un an. Chiar dacă au disponibilitate pentru lucru suplimentar cu mai mulți copii, evaluările copiilor cu CES se limitează la numărul maxim de 14. O contribuție de marcă în remedierea problemelor pe care le prezintă acești elevi le revine atât psihologului școlii, cât și logopedului. Problema este că elevii care au nevoie de sprijin au nevoie de el ACUM, știut fiind faptul că prelungirea termenului de începere a intervenției specializate nu face decât să agraveze problemele.

Câți copii cu tulburare din spectrul autist aveți, în ce clase?

Sunt 3 copii: clasa I A, clasa I step by step, clasa a III-a B.

Ați refuzat vreodată înscrierea unui copil în clasa I?

Categoric, NU.

Cum și cine ia decizia acceptării dosarului unui copil cu nevoi speciale?

Directorul, de comun acord cu învățătorul/ învățătorii clasei.

Cum se pregătește efectiv integrarea, de la momentul înscrierii până la momentul începerii anului școlar?

În primul rând, cred că are mare importanță ca învățătorul să fie avizat, să știe la ce să se aștepte din partea copilului respectiv și să știe cum să reacționeze. Familiarizarea cadrului didactic cu copilul și a copilului cu școala trebuie să demareze cu mult înaintea începerii anului școlar. Învățătorul se informează, participă la întâlniri cu copilul într-un mediu cunoscut acestuia, discută cu psihologii care asigură terapia de specialitate. Răbdarea, dragostea pentru copii și energia sunt, cred eu, cerințele de bază pentru a putea ajuta cu succes un copil special.

Cum funcționează clasele în care sunt integrați copiii cu autism?

La început, copiii au fost însoțiți de personal specializat sau de părinți, dar, în momentul în care s-au apropiat de învățătoare, nu a mai fost nevoie de însoțitor. A existat și o perioadă de trecere, în care părintele aștepta pe coridor, pentru a putea interveni la nevoie. Apoi ajutorul a venit de la învățătorul de sprijin, de la psiholog și de la logoped. Copilul a trebuit să se acomodeze nu numai cu învățătorul, ci și cu profesorii care predau la clasă.

De multe ori, părinții copiilor cu autism sunt înștiințați de cadrele didactice că ar fi mai bine să mute copilul altundeva (de regulă se recomandă învățământul special), motivând că integrarea nu se poate face datorită reacțiilor negative venite din partea părinților celorlalți copii înscriși în clasa respectivă. Care sunt reacțiile cu care v-ați confruntat? S-a întâmplat ca părinții colegilor unui copil cu autism să amenințe școala că își mută copilul în altă parte dacă nu este îndepărtat din clasă „copilul-problemă“?

„Unii părinți au avut inițial rețineri, temându-se pentru siguranța propriilor copii. Apoi au început să vadă componenta educativă a acestui demers pentru proprii lor copii, care devin mai toleranți și acceptă mai ușor diversitatea. De asemenea, copiii încep să scape de prejudecăți, înțelegând că toți sunt diferiți. Ulterior, colegii din clasă au devenit protectori față de colegii lor diferiți.“

Care sunt cele mai frecvente probleme cu care se confruntă cadrul didactic în a cărui clasă există unul sau mai mulți copii cu autism?

Cred că problemele de relaționare au fost cele mai des întâlnite, ca și expunerea la schimbări, după crearea unei rutine. Pe plan comportamental, cred că a fost nevoie de o perioadă de ajustare reciprocă. Apoi mai este vorba și despre pregătirea celorlalți copii pentru a relaționa corect cu colegul lor. A fost foarte bine că s-a pornit cu tot colectivul clasei complet de la bun început. Copiii cu autism nu evaluează corect situațiile potențial periculoase, necesitând mai multă atenție din partea cadrului didactic. Unii părinți au avut inițial rețineri, temându-se pentru siguranța propriilor copii. Apoi au început să vadă componenta educativă a acestui demers pentru proprii lor copii, care devin mai toleranți și acceptă mai ușor diversitatea. De asemenea, copiii încep să scape de prejudecăți, înțelegând că toți sunt diferiți. Ulterior, colegii din clasă au devenit protectori față de colegii lor diferiți.

Care sunt temerile celorlalți părinți? Dar dificultățile colegilor vizavi de faptul că au un coleg diferit?

Părinții credeau că și copiii lor vor imita comportamentul elevilor cu autism, dar realitatea a demonstrat că, în măsura în care există o pregătire pertinentă anterioară contactului cu copilul special, colegii devin protectori și îl sprijină pe cel cu probleme.

Cum intervin cadrul didactic și școala în medierea acestor dificultăți?

Părinților li s-a explicat că toți copiii au dreptul la educație, că elevii vor relaționa bine unii cu alții după ce se vor cunoaște mai mult și, mai ales, că demersul educativ din clasă nu va fi afectat în mod negativ. Apoi… le sugerăm să se pună în locul părinților acestor copii.

Care sunt efectele integrării asupra colectivului și a școlii în general?

Pozitive asupra copiilor din punct de vedere comportamental, social. Aceștia învață să fie toleranți, să-i ajute pe cei diferiți. Școala și cadrele didactice își dovedesc profesionalismul prin integrarea unor asemenea copii.

Care sunt efectele integrării asupra copiilor cu autism din școala dumneavoastră? Ce arii se îmbunătățesc, care anume lasă de dorit?

Efectele sunt, prin excelență, pozitive în ceea ce privește comportamentul și socializarea. Beneficiile cognitive apar treptat, mai greu.

La ce te poți aștepta, ca dascăl, în momentul în care ai în clasă un copil cu TSA?

Am citit despre tulburările la care ne putem aștepta: accese de furie, refuzul sarcinilor, solicitarea necondiționată a atenției cadrului didactic, nerespectarea regulilor. Sau reacții adverse din partea celorlalți colegi sau părinți. Riscuri asumate…

Ce i-ați spune la o cafea unui director care refuză să înscrie în școală, din diferite motive, un copil cu nevoi speciale?

Să încerce să privească situația din perspectiva părintelui!

Ce sprijin primește școala sub aspect didactic, material, administrativ din partea autorităților locale sau centrale pentru că are un caracter incluziv?

Nu primește niciun sprijin. Ba, mai mult, hățișul birocratic legat de copiii cu cerințe educative speciale îngreunează foarte mult eforturile cadrelor didactice de a integra acești copii. Nu înțeleg nici de ce ei trebuie testați anual… sunt afecțiuni care se ameliorează de-a lungul timpului, nu se vindecă într-un an!

Aveți probleme, unde anume și care?

Încercăm să ne descurcăm cu resursele pe care le avem, materiale și umane. Am primit sprijin inițial de la „Micul Prinț“, cu deschidere spre problemele care pot apărea, dar și spre ajutorul pe care îl putem primi. Participarea elevilor din școală la acțiunile organizate de Ziua Autismului le-a prilejuit elevilor noștri contactul cu mai mulți copii diferiți, ceea ce este foarte bine pentru dezvoltarea lor ca oameni. Mulțumim de sprijin și e bine să știm că ne veți ajuta când vom avea nevoie. Temerile mele se referă la momentul în care acești copii vor ajunge în ciclul gimnazial, când vor avea mai mulți profesori, fiecare cu cerințele și regulile sale. Sper ca, până atunci, ei să devină mai adaptabili și noi, profesorii, să devenim mai umani.

O experiență personală

Aș vrea să relatez o experiență pe care am trăit-o într-o pauză. Menționez că intru în contact cu cei trei copii autiști din școală zilnic, chiar dacă e vorba doar de un salut scurt, deci nu sunt o persoană străină pentru ei. Trecând prin curte în timpul pauzei, observ că N. îmi face semn cu mâna. M-am îndreptat repede spre el, gândind că are nevoie de ajutor, că i s-a întâmplat ceva. M-am aplecat spre el să văd care este problema. Micuțul m-a luat de gât și m-a îmbrățișat lung. Cred că asta a fost, până acum, cea mai mare dovadă de apreciere pe care am primit-o de la un elev!