Un român pune accent pe sport în recuperarea copiilor cu autism

Interviu cu Paul Cojocaru, inventatorul terapiei 3C

Paul Cojocaru, Ședință terapie 3C © foto SportAutism.ro

Paul Cojocaru, Ședință terapie 3C © foto SportAutism.ro. Activitatea fizică implică interacțiunea socială, mai ales în cazul sporturilor de echipă, iar acest aspect poate fi dificil pentru o persoană cu autism.

Autismul este o tulburare neurobiologică complexă, de dezvoltare, care este de obicei diagnosticată în copilărie și se menține pe tot parcursul vieții unei persoane. Pentru recuperarea acestor copii, cele mai utilizate programe de intervenție comportamentală se concentrează pe dezvoltarea abilităților de comunicare, sociale și ale abilităților cognitive. Cu toate acestea, studii recente și dovezi anecdotice sugerează că unele opțiuni terapeutice alternative, care includ sport, exerciții și alte activități fizice, pot fi un adjuvant util în intervențiile tradiționale comportamentale, ducând la o îmbunătățire a simptomelor, comportamentelor și a calității vieții persoanelor cu autism.

Activitatea fizică este importantă pentru copiii cu și fără handicap deopotrivă, deoarece promovează un stil de viață sănătos, dar poate ajuta persoanele cu autism în moduri unice. Pe de altă parte, activitatea fizică este recunoscută ca având efecte în reducerea hiperactivității.

A fost sugerat că reducerea activității fizice este motivul principal pentru creșterea ratei excesului de greutate la copiii cu autism, în paralel cu obiceiurile alimentare neobișnuite și cu utilizarea de medicamente antipsihotice care pot duce, la rândul lor, la creșterea în greutate. Participarea la activitatea fizică poate fi o provocare pentru persoanele cu autism din motive cum ar fi limitarea funcționării motorii, motivația redusă, dificultăți de planificare a mișcărilor și dificultăți de automonitorizare și coordonare a propriului corp. Hipersensibilitatea auditivă, vizuală și la stimuli tactili poate impune provocări suplimentare pentru persoanele afectate. Mai mult, activitatea fizică implică interacțiunea socială, mai ales în cazul sporturilor de echipă, iar acest aspect poate fi dificil pentru o persoană cu autism. Cu toate acestea, dacă e pusă în aplicare în mod corespunzător, adăugarea de activitate fizică unui program de intervenție în autism poate ajuta la depășirea multora dintre aceste provocări și la îmbunătățirea calității generale a vieții.

S-a demonstrat deja că activitatea fizica îmbunătățește starea fizică generală și motricitatea grosieră a persoanelor cu autism. Un studiu legat de scăderea în greutate care a implicat un program de alergare pe bandă și un program de mers pe jos, implementat vreme de 9 luni, a demonstrat scăderea în greutate la adolescenți cu autism sever, măsurătorile înainte și după revelând o scădere semnificativă a indicelui de masă corporală în rândul participanților, precum și o creștere generală a capacității de efort fizic. Un alt studiu, de această dată legat de înot și gimnastică acvatică pentru copiii cu autism, cu o durată de zece săptămâni de hidroterapie, care a inclus trei sesiuni de 60 de minute pe săptămână, a indicat creșteri semnificative ale nivelului de fitness indicat de schimbări în echilibru, viteză, agilitate, rezistență, flexibilitate și rezistență.

Cercetarea a demonstrat, de asemenea, că exercițiile de tip aerobic pot reduce semnificativ frecvența comportamentelor negative, de autostimulare, care sunt comune în rândul persoanelor cu autism, în timp ce nu au dus la descreșterea altor comportamente pozitive. Zece comportamente monitorizate, cum ar fi balansarea corpului, rotirea în jurul propriei axe, datul din cap, bătutul din palme, lovirea obiectelor și privirea insistentă la lumină, care interferează cu comportamentul social pozitiv și cu învățarea, pot fi controlate prin utilizarea de exerciții fizice. În plus, sportul descurajează comportamentele hetero și autoagresive, îmbunătățind în același timp atenția. Acest studiu a inclus exerciții aerobice de 20 de minute de jogging, ușor obositoare. O altă teorie aflată în spatele acestor constatări este că rutine foarte bine structurate sau comportamente repetitive adaptate, cum sunt alergarea și înotul, pot avea funcții similare și/sau pot distrage atenția de la comportamentele autostimulative și repetitive nonadaptative asociate cu autismul.

În completare, printre cele mai importante avantaje ale activității fizice sunt implicațiile sociale ale participării la sport și exerciții fizice. Activitatea fizică poate promova respectul de sine, poate crește nivelul general de fericire și poate duce la rezultate sociale pozitive, toate extrem de benefice pentru persoanele cu autism. Pentru acele persoane cu TSA care sunt capabile să participe la sporturi de echipă, acest lucru prezintă o oportunitate de a dezvolta relații sociale între colegii de echipă și de a învăța indicii sociale necesare interacțiunii în ansamblul ei. Cu toate acestea, persoanele care preferă sporturile individuale cum ar fi alergatul sau înotul care nu se bazează foarte mult pe repere sociale pot beneficia în continuare de atributele pozitive ale activității fizice, dezvoltând relații sociale cu antrenori sau instructori. În toate cazurile, participarea la sport le oferă persoanelor cu autism un rol în societate care nu ar fi existat altfel.

În timp ce există dovezi care să susțină rolul activității fizice în îmbunătățirea simptomelor autismului, sportul și exercițiile fizice nu ar trebui să înlocuiască intervențiile comportamentale demonstrate științific, dar poate constitui un supliment eficient al acestor terapii, și, posibil, să le sporească beneficiile. De fapt, multe dintre componentele-cheie ale unui program de succes de activitate fizică pentru persoanele cu autism oglindesc componentele care alcătuiesc unele dintre cele mai frecvente tratamente și intervenții comportamentale. De exemplu, predarea de noi abilități pentru copii rupându-le în sarcini mai mici, organizate, și apoi recompensarea acestora pentru a fi realizate cu succes sunt componente de bază ale intervențiilor validate cum ar fi ABA și TEACCH. Aceste tehnici pot fi implementate cu ușurință în procesul de predare a educației fizice la copiii cu autism.

Paul Cojocaru, Ședință terapie 3C © foto SportAutism.ro

Paul Cojocaru, Ședință terapie 3C © foto SportAutism.ro. Printre cele mai importante avantaje ale activității fizice sunt implicațiile sociale ale participării la sport și exerciții fizice

Cele mai frecvent utilizate activități fizice pentru persoanele cu TSA sunt înotul, călăria, atletismul, plimbările, ciclismul, artele marțiale. 2 Elefanți – o revistă despre autism a stat de vorbă pentru dumneavoastră cu Paul Cojocaru, un expert în arte marțiale care a dezvoltat o metodă adaptată nevoilor persoanelor cu TSA, numită terapia 3C – Conștientizare, Concentrare, Coordonare, metodă care câștigă tot mai mult teren în România și care atrage și atenția comunității internaționale.

Cine e Paul Cojocaru și ce făcea înainte de a lucra cu copii cu autism? Prin ce vă definiți?

Paul Cojocaru, invetatorul terapiei 3C © foto SportAutism.ro

Paul Cojocaru, invetatorul terapiei 3C © foto SportAutism.ro

Deși nu cred că este atât de important cine sunt, mai important fiind ceea ce fac, pot spune că-s un antrenor de arte marțiale, stilul Qwan ki do, pe care le practic de 24 de ani. Ca studii, am terminat facultatea de educație fizică și sport. Un om se poate defini printr-un singur lucru, și anume prin încercarea constantă și continuă de a evolua.

De ce copii cu autism?

Jurnalul Național a făcut o campanie pentru ajutorarea acestor copii. Îi întâlnisem în grădinițe, dar nu prea știam ce e cu ei. Campania lor m-a mișcat atât de tare, încât am vrut să fac și eu ceva pentru ei. Am luat trei copii, cu tot cu părinți, și am mers într-o sală de sport fiind hotărât să le ofer două ore de sport pe săptămână. Și au trecut șase ani de atunci.

Când ați început să dezvoltați primele tehnici ale terapiei 3C? Este o terapie în adevăratul sens al cuvântului sau un cumul de tehnici?

Toate terapiile conțin un cumul de tehnici, aceasta fiind de fapt și definiția terapiei. Terapiile sunt validate de rezultate, iar eu pot spune că avem rezultate în 100% din cazuri. Nu există nici un copil cu care să fi lucrat și care să nu înregistreze progrese.

Ce înseamnă concret și căror arii de dezvoltare li se adresează?

Terapia 3C (conștientizare, coordonare, concentrare) se adresează persoanelor care sunt sub spectrul autismului și care nu sunt conștiente de propriul corp. Din punctul meu de vedere, există trei categorii în care pot fi încadrate persoanele cu autism și anume: autismul sever, autismul funcțional și autismul înalt funcțional. Sunt de părere că ar trebui să existe și terapeuți specializați pentru fiecare categorie în parte, fiindcă e știut faptul că nu oricine poate lucra cu o persoană care are autism sever.

Ce condiții sunt necesare pentru implementarea terapiei? Se lucrează doar în grup?

Nimic nu poate fi implementat și mai apoi continuat dacă nu există dorința de a face acel lucru, cu tot sufletul. Deci, prima condiție e ușor deductibilă. Condițiile legate de latura materială nu sunt un impediment pentru nimeni, terapia lăsând loc pentru improvizații, fiindcă exercițiul este doar mijlocul prin care noi atingem cele trei obiective: conștientizarea, coordonarea și concentrarea. Terapia poate fi lucrată și în grup, dar și individual, în funcție de gradul de autism pe care-l are subiectul (dacă are autism sever e de preferat lucrul individual; daca are autism înalt funcțional se lucrează în grup, punându-se accentul pe integrare și socializare).

Paul Cojocaru, Terapia 3C © foto SportAutism.ro

Paul Cojocaru, Terapia 3C – Conștientizare, Concentrare, Coordonare © foto SportAutism.ro

Câți copii beneficiază în prezent de 3C și ce pași ați făcut spre validarea științifică?

Copii din toată lumea lucrează după metoda mea, feedback-urile din țară și din străinătate arată că ceea ce facem noi este foarte util în recuperarea psihomotorie a acestor persoane. Pe pagina noastră de Facebook, Sportautism Romania, am postat peste 450 de filmulețe din timpul terapiei. Validarea unei terapii are nevoie de zeci de ani și de mii de subiecți. Consider că ceea ce validează o terapie este aplicabilitatea acesteia și rezultatele obținute. Sunt în faza finală pentru a înregistra terapia ca marcă înregistrată, apoi voi putea forma și terapeuți.

Ce instrumente utilizați pentru a cuantifica progresele copiilor?

Este foarte dificil de realizat o cuantificare, știut fiind faptul că nu există doi autiști la fel. Putem însă, în linii mari, să dăm o direcție generală de recuperare. Am o fișă de evaluare inițială după care lucrez. Primul lucru pe care-l evaluez este gradul de conștiență a propriului corp al subiectului.

Cum încep părinții să vină la sala dumneavoastră și cum apreciază progresele copiilor?

Părinții vin la sală destul de târziu și, de obicei, după ce au încercat tot felul de terapii.

Foarte puțin înțeleg și cred că sportul adaptat poate ajuta atât de mult persoanele cu autism.

Cine poate practica 3C? Ce tip de pregătire anterioară presupune?

Teoretic, dacă persoana care vrea să ajute a practicat sau practică sport poate înțelege mai bine principiile după care lucrăm, dar nu e o condiție obligatorie.

Cum se derulează o ședință tipică?

Ședințele pe care le țin sunt doar de grup, datorită condițiilor, și ele se desfășoară după tipicul unei ședințe de antrenament în artele marțiale. Începem cu alergare, apoi încălzire, exerciții de coordonare a brațelor și picioarelor și mai apoi lucrăm, împărțind timpul în jumătate, pe trenul superior și pe cel inferior cu ajutorul obiectelor și voluntarilor. Încheiem cu strângerea materialelor și cu respirație.

În ce măsură se colectează date pentru a monitoriza progresul?

La persoanele cu autism rezultatele pot apărea brusc și simultan pe mai multe arii. Din momentul în care persoana devine conștientă de propriul corp și reușește să dispună voluntar de acesta, se produc schimbări pozitive majore. Împreună cu voluntarii și părinții monitorizăm fiecare copil care vine la noi și ne bucurăm de fiecare reușită a acestora. Partea de cercetare încă nu am abordat-o, dar, pe viitor, vom face și acest lucru. Deocamdată suntem în formare ca structură.

În ce constă succesul acestei intervenții?

V-am răspuns mai sus. Persoana devine conștientă de propriul corp, dispune voluntar de acesta și reușește să fie autonomă psihomotor.

Beneficiarii sunt doar copii sau și adulți cu autism? Ați înregistrat progrese și cu alte tipuri de dizabilități?

Am lucrat și cu copii cu sindrom Down și rezultatele au apărut mai rapid la ei, fiindcă ei dispun conștient de propriul corp.

Ce planuri de viitor aveți?

Vrem să obținem finanțare pentru a deschide un centru în Constanța și mai apoi în toată țara. Vrem să beneficieze de metoda mea cât mai mulți copii cu autism. Lucrez la o carte mai amănunțită despre terapia mea, sper să o scot cel târziu vara viitoare. Vise avem, să vedem cât de multă șansă vom avea.

4 răspunsuri la „Un român pune accent pe sport în recuperarea copiilor cu autism

    1. Buna ziua,

      Sunt convins ca ati citit cu atentie raspunsurile mele si apreciez dorinta dv. de a ajuta. Trebuie sa spunem, pentru cei neavizati, ca nu oricine poate ajunge la gradul de sensei deci… asta presupune o anumita pregatire tehnica si o anumita intelegere a mecanismelor psiho-somatice… In concluzie, raspunsul este urmatorul: daca este sensei in adevaratul sens al cuvantului si nu un oricare… DA… poate ajuta.

  1. Pingback: Un roman pune accent pe sport in recuperarea copiilor cu autism | Cursuri Autism

Lasă un răspuns