Cercetările au dovedit că imagistica cerebrală ajută la stabilirea diagnosticului de autism

Articol preluat din Medical Xpress

Direcţiile reunite de cercetare ale Secţiei de psihologie Birmingham a Universităţii Alabama şi ale Universităţii Auburn dovedesc faptul că imagistica cerebrală evidenţiază semne ale autismului care nu fac decât să susţină diagnosticul de autism cu bază comportamentală şi eficienţa metodelor de intervenţie timpurie. Rezultatele au fost publicate online astăzi [pe 17 octombrie 2013, n.tr.] în Frontiers in Human Neurosciences, în cadrul unui studiu dedicat conexiunilor neuronale specifice autismului.

„Cercetarea aceasta sugerează că autismul este marcat de conexiuni neuronale specifice şi susţine, până la urmă, testarea clinică pentru stabilirea diagnosticului“, a declarat dr. Rajesh Kana, profesor asociat de psihologie şi cercetător principal în cadrul acestui proiect. „Am descoperit că, în autism, transferul de informaţie între diferitele zone ale creierului şi influenţa unei zone cerebrale asupra alteia sunt considerabil diminuate.“

Această tomografie inclusă în studiul lui Kana evidenţiază conexiuni neuronale mai slabe la participanţii cu autism, în comparaţie cu cei neurotipici.

Această tomografie inclusă în studiul lui Kana evidenţiază conexiuni neuronale mai slabe la participanţii cu autism, în comparaţie cu cei neurotipici.

Cercetătorii au descoperit că datele privind conexiunile neuronale stabilite în cadrul a 19 circuite evidenţiate de imagistica cerebrală au indicat dacă participanţii sufereau sau nu de autism, asta cu o acurateţe de până la 95,9%.

Kana, care a lucrat într-o echipă din care a făcut parte dr. Gopikrishna Deshpande de la Centrul de cercetare RMN de a Universitatea Auburn, a analizat cazurile a 15 adolescenţi şi adulţi cu autism înalt funcţional, dar şi cazurile a 15 participanţi cu o dezvoltare neuronală tipică, cu vârste cuprinse între 16 şi 34 de ani. Echipa lui Kana a colectat toate datele în laboratorul de cercetare a autismului de la UAB, care au fost apoi analizate folosind o nouă metodă de stabilire a conexiunilor neuronale la Auburn.

Studiul de faţă a arătat că adulţii cu tulburări din spectrul autismului procesează diferit indicii sociali prin comparaţie cu participanţi neurotipici. Studiul a evidenţiat şi conexiunile neuronale perturbate, care explică dificultatea de procesare a elementelor sociale.

„Perturbarea conexiunilor neuronale ne ajută să ne dăm seama că este vorba de zone cerebrale mult mai puţin dezvoltate“, a spus Kana. „Există o diferenţă foarte clară în acest sens.“

Participanţilor la studiu li s-a cerut să aleagă finalul cel mai coerent din punct de vedere logic pentru o serie de benzi desenate umoristice, în timp ce un scanner RMN de tip funcţional le măsura activitatea creierului.

Printre scenele prezentate erau un pahar pe punctul de a cădea de pe masă şi un bărbat delectându-se cu interpretarea unui violonist amator căruia îi dă bani. Majorităţii participanţilor din grupul autismului le-a fost dificil să stabilească un final logic pentru scena cu violonistul, care presupunea înţelegerea stărilor emoţionale şi mentale. Studiul de faţă a demonstrat că adulţii cu tulburări din spectrul autismului întâmpină dificultăţi în procesarea semnalmentelor sociale subtile, iar conexiunile neuronale perturbate nu fac decât să sublinieze dificultatea lor în înţelegerea proceselor sociale.

„Ne-am dat seama de faptul potrivit căruia conexiunile neuronale mai slabe perturbă interacţiunea zonelor cerebrale în cazul autismului“, a spus Kana.

Kana intenţionează să meargă mai departe cu cercetările sale în domeniul autismului.

„Pe parcursul următorilor cinci, până la zece ani, cercetarea noastră va merge în direcţia descoperirii unor metode obiective de coroborare a diagnosticului de autism cu testări medicale şi cu testarea eficienţei intervenţiei terapeutice în îmbunătăţirea conexiunilor neuronale“, a spus Kana.

În prezent, autismul este diagnosticat pe baza metodei interviului şi a observaţiilor comportamentale. Deşi diagnosticul poate fi stabilit încă de la 18 luni, în realitate, diagnosticul se pune cel mai devreme în jurul vârstei de 4-6 ani, atunci când copiii se confruntă cu probleme la şcoală sau în mediul social.

„În general, părinţii trebuie să parcurgă un traseu mai dificil înainte de a primi un diagnostic precis pentru copilul lor“, a spus Kana. „Se pierde mult timp pentru intervenţia terapeutică, aceasta fiind esenţială. Imagistica cerebrală nu poate înlocui metodele curente de diagnostic; dar, dacă le poate susţine încă de la o vârstă fragedă, atunci lucrurile vor sta mult mai bine.“

Rezultatele acestui studiu bazat pe colaborarea dr. Kana cu Universitatea Auburn au început în 2010. Lauren Libero, absolvent al secţiei de psihologie de la UAB, s-a implicat în proiect în calitate de asistent de cercetare.

Sursa: http://medicalxpress.com/news/2013-10-brain-scans-aid-diagnosis-autism.html

Un răspuns la „Cercetările au dovedit că imagistica cerebrală ajută la stabilirea diagnosticului de autism

  1. Pingback: Cercetările au dovedit că imagistica cerebrală ajută la stabilirea diagnosticului de autism | PSIHOLOG 4 U

Lasă un răspuns