Este copilul meu cu autism abuzat?

Vi s-a întâmplat să suspectaţi vreodată că copilul dumneavoastră cu autism este abuzat la şcoală sau grădiniţă? V-aţi întrebat vreodată cum s-a ales cu vânătăi, mai ales dacă nu are nivelul de comunicare necesar pentru a vă spune ce a păţit? Sau dimpotrivă, sunteţi cadru didactic şi nu de puţine ori aţi bănuit că unul din elevii dumneavoastră este abuzat sau neglijat acasă? Ce măsuri aţi luat pentru a proteja copilul? Mai jos expunem o serie de semnale de alarmă care cuprind aproape toate situaţiile de abuz.

La şcoală

Abuzul asupra copilului este o problemă gravă, şi atunci când copilul dumneavoastră are autism, mizele sunt chiar mai mari. Copiii cu autism pot avea dificultăţi de comunicare cu părinţii sau alţi adulţi cu privire la incidentele de abuz. De asemenea, ei pot avea dificultăţi în a recunoaşte că o anumită formă de interacţiune nu este acceptabilă, şi chiar cred că autorul este prietenul lor. Majoritatea semnelor căutate de părinţi pot fi mai greu de observat la un copil care prezintă deja comportamente repetitive şi interacţiuni sociale atipice. Media este plină de poveşti tulburătoare de abuz faţă de copii şi adulţi cu autism. O femeie în Sweetwater, Florida, a fost arestată sub acuzaţia de sechestrare a fiului ei adult într-o cameră mobilată doar cu o saltea, fără acces la alimente, apă sau toaletă pentru ore în şir. Părinţii unui băiat de 10 ani din Cherry Hill New Jersey au fost şocaţi să constate abuzul verbal şi discuţii explicite despre alcool şi activitate sexuală la care copiii erau expuşi de către profesorul fiului lor şi asistenţii din clasă după ce l-au trimis la şcoală cu un microfon ascuns. Un adolescent a fost legat de o masă şi maltratat cu electroşocuri de peste 31 de ori la o şcoală din Massachusetts.

Stop © shutterstock.com, Suzanne Tucker

Stop © shutterstock.com, Suzanne Tucker

Ca părinţi, ne dorim să ne protejăm copiii şi să avem încredere în profesioniştii de care aceştia depind pentru a-i ajuta să obţină cea mai bună educaţie şi servicii posibile. Cei mai mulţi dintre ei sunt persoane minunate care doresc cu adevărat să îi vadă pe copii crescând şi dezvoltându-se frumos, dar există câteva mere stricate în orice coş. Care sunt semnele de alarmă pe care le pot căuta părinţii, mai ales atunci când copilul este în imposibilitatea de a comunica ceea ce se întâmplă?

Acestea sunt simptomele care pot semnala o nevoie de investigaţii suplimentare

  1. Refuzul de a se dezbrăca de anumite haine, cum sunt puloverele, care ascund vânătăi sau alte semne.
  2. Scăderea notelor, pentru nici un motiv aparent.
  3. Purtarea de bluze cu mâneci lungi / pantaloni în vreme caldă.
  4. Schimbări emoţionale – un copil fericit este brusc deosebit de lipicios sau plângăcios.
  5. Pierderea bruscă a interesului în activităţi plăcute.
  6. Copilul începe brusc să lovească, muşte, sau să provoace leziuni altor persoane, animale etc.
  7. Copilul se afişează brusc gol în faţa altor persoane.
  8. Interes anormal sau neobişnuit ori cunoştinţe de sex.
  9. Doreşte brusc să evite anumiţi adulţi.
  10. Vânătăi în locuri care nu se învineţeşte în mod normal, cum ar fi partea din spate a coapsei.

Multe dintre aceste simptome pot fi explicate şi altfel decât ca semne ale abuzului asupra copilului, dar dacă observaţi schimbări bruşte în personalitatea copilului, care nu pot fi explicate prin ceva de genul unei boli acute sau probleme acasă, poate doriţi să investigaţi cauzele. În cazul în care copilul dumneavoastră vine acasă de la şcoală cu vânătăi inexplicabile sau urme, ori dezvoltă brusc o aversiune faţă de şcoală, ar putea fi din cauză că se întâmplă ceva atipic.

Acasă

Aproape unul din cinci copii cu autism sunt abuzaţi fizic. Aproximativ unul din şase sunt abuzaţi sexual. Abuzul trebuie raportat întotdeauna. „Primul pas în a ajuta copiii abuzaţi sau neglijaţi este să învăţăm să recunoaştem semnele de abuz şi neglijare. Copiii cu autism, prin definiţie, au o problemă de comunicare. Aceasta înseamnă că nu se poate pune bază pe declaraţiile unui copil. Este nevoie de un examen fizic şi căutarea dovezilor de abuz. Înseamnă că trebuie să aibă loc o discuţie dificilă şi provocatoare cu însoţitorul”, declară David Mandell, director asociat al spitalului de copii din centrul „Autism Philadelphia”. Mai jos sunt semne care pot semnala abuzul sau neglijarea. Lista a fost furnizată de Departamentul de Protecţie a Copilului Gateway.

Copilul

Manifestă schimbări bruşte de comportament sau de performanţă şcolară. Nu a primit ajutor pentru problemele fizice sau medicale aduse la cunoştinţa părinţilor. Are probleme de învăţare (sau dificultăţi de concentrare), care nu pot fi atribuite unor cauze fizice sau psihologice specifice. Este mereu vigilent, ca şi cum se aşteaptă să i se întâmple ceva rău. Lipsit de supravegherea unui adult. Este prea conform, pasiv sau retras. Vine la şcoală sau alte activităţi devreme, rămâne până târziu, şi nu vrea să meargă acasă (în cazul abuzului / neglijării la domiciliu).

Părintele

Manifestă puţin interes pentru copil. Neagă existenţa – sau dă vina pe copil – pentru problemele şcolare şi de acasă. Solicită profesorilor sau altor persoane care îngrijesc copilul să utilizeze disciplina fizică dură în cazul în care copilul se poartă urât. Vede copilul ca pe de-a întregul rău, lipsit de valoare, sau împovărător. Cere un nivel de performanţă fizică sau academică a copilului nu se poate realiza. Se aşteaptă de la copil să se îngrijească singur.

Părintele şi copilul

Rareori se ating sau se privesc unul pe celălalt. Consideră relaţia lor cu totul negativă. Declară că nu se plac reciproc.

Semne de abuz fizic

Luaţi în considerare posibilitatea de abuz fizic atunci când copilul: Are arsuri inexplicabile, muşcături, lovituri, oase rupte sau ochi negri. Are vânătăi decolorate sau alte semne vizibile după o absenţă de la şcoală. Pare speriat de părinţi şi protestează sau strigă atunci când este timpul să meargă acasă. Se stresează când e abordat de adulţi Spune că a fost agresat de un părinte sau alt îngrijitor adult.

Luaţi în considerare posibilitatea de abuz fizic atunci când părintele sau îngrijitorul: Oferă explicaţii contradictorii, neconvingătoare sau nici o explicaţie pentru un rănile copilului. Descrie copilul ca fiind „rău”, sau într-un alt mod foarte negativ. Foloseşte disciplina fizică dură cu copilul. Are o istorie de copil abuzat.

Semne de neglijare

Luaţi în considerare posibilitatea de neglijare atunci când copilul: Lipseşte frecvent de la şcoală. Cere sau fură mâncare sau bani. Nu primeşte îngrijire medicală sau dentară, vaccinările sau ochelarii de care are nevoie. Este în mod constant murdar şi are miros corporal puternic. Nu are haine adecvate anotimpului. Abuzează de alcool sau alte droguri Afirmă că nu e îngrijit acasă.

Luaţi în considerare posibilitatea de neglijare în cazul în care părintele sau îngrijitorul: Pare a fi indiferent faţă de copil. Pare apatic sau deprimat. Se comportă iraţional sau într-un mod bizar. Abuzează de alcool sau de alte droguri.

Semne de abuz sexual

Luaţi în considerare posibilitatea de abuz sexual atunci când copilul: Are dificultăţi în ce priveşte mersul pe jos sau statul în fund. Refuză brusc să îşi schimbe echipamentul pentru a participa la activităţile fizice din sala de sport. Raportează coşmaruri sau enurezis nocturn. Experimentează o schimbare bruscă a apetitului. Demonstrează comportament sau cunoştinţe sexuale bizare, sofisticate, sau neobişnuite. În cazul fetelor: rămâne însărcinată sau suferă de o boală venerică, în special în cazul în care are vârsta sub 14 ani. Fuge. Raportează că a fost abuzat sexual de către părinte sau un alt însoţitor adult.

Luaţi în considerare posibilitatea de abuz sexual atunci când părintele sau îngrijitorul: Este excesiv de protector cu copilul sau limitează sever contactul acestuia cu alţi copii, în special de sex opus. Este secretos şi izolat. Este gelos sau dictatorial cu membrii familiei.

Semne de maltratare emoţională

Luaţi în considerare posibilitatea de maltratare emoţională atunci când copilul: Are comportamente extreme, cum ar fi excesiv de compliant sau solicitant, pasiv sau agresiv. Este fie prea matur (face pe părintele cu alţi copii) fie inadecvat infantil. Este întârziat în dezvoltarea fizică sau emoţională. A încercat să se sinucidă Raportează o lipsă de ataşament faţă de mamă.

Luaţi în considerare posibilitatea de maltratare emoţională atunci când părintele sau îngrijitorul: Învinuieşte în mod constant copilul, îl devalorizează sau ceartă frecvent. Nu îi pasă de copil şi refuză să ia în considerare ofertele de ajutor pentru problemele copilului. Respinge deschis copilul.

Informaţii preluate şi traduse de pe:

Lasă un răspuns