This story was originally published on 01 March 2018 on spectrumnews.org, an editorially independent division of SimonsFoundation.org and is reprinted with permission
Copiii cu autism care vorbesc puțin sau deloc își îmbunătățesc abilitățile verbale după ce părinții lor învață să-i angajeze în conversație în timpul jocului, potrivit unui studiu pilot.1
Părinții învață strategii, cum ar fi să identifice și să urmărească interesele copilului și să îl abordeze în consecință folosind cuvinte și jucării. Aceste strategii fac parte dintr-o formă de terapie comportamentală validată științific pentru autism, numită JASPER, care, atunci când este aplicată de terapeuți instruiți duce, conform studiilor, la îmbunătățirea abilităților sociale și a comunicării.
Kentaroo Tryman / Getty Images
Studiul de față face parte dintr-un curent actual de instruire a părinților pentru a furniza terapii pentru copiii lor cu autism. Această abordare are avantajul de a încorpora tratamentele în viața de zi cu zi a copilului. Puține studii au explorat eficiența acestei abordări. Studiul de față începe să umple acest gol.
”Părinții au aderat la intervenție”- explică cercetătorul șef Connie Kasari, profesor de psihologie și dezvoltarea potențialului uman la Universitatea din California, Los Angeles. Au fost capabili să învețe aceste strategii la același nivel cu terapeuții. Studiul a mai arătat și că nu este nevoie ca părinții să utilizeze aceste strategii perfect: cei care implementează cel puțin 75% din aceste tehnici, observă progrese la copii.
”Acest mesaj este extrem de important,” explică Helen Tager Flusberg, director al Centrului de Excelență al Cercetării în Autism al Universității din Boston, care nu a fost implicată în acest studiu. ”Pentru că dacă le spui părinților: veți fi la fel de eficienți ca terapeuții – vor sări în sus de bucurie”.
Instruirea terapeuților
Kasari și colegii au studiat 22 de băieți cu autism, cu vârste între 5 și 8 ani, care verbalizau sub 20 de cuvinte la începutul studiului. Acești copii minim verbali fac parte dintr-un studiu mai mare, publicat în 2014, în care mai mulți copii cu autism au beneficiat de programul Jasper tip de 6 luni.
În primele trei luni părinții copiilor au observat cum lucrează terapeuții. Apoi terapeuții au instruit părinții să livreze tratamentul timp de trei luni. De pildă, părinții au învățat cum să țină o jucărie la distanță de copil sau cum să o folosească în moduri neașteptate pentru a încuraja copilul să comunice. Au fost, de asemenea, instruiți să repete toate cuvintele pe care copilul le produce în timpul jocului.
În fiecare lună, cercetătorii au înregistrat clipuri video de 10 minute din sesiunile de joc părinte – copil, folosind un set standard de jucării. Au numărat verbalizările spontane din timpul acestor ședințe. De asemenea, au categorizat fiecare tentativă de exprimare verbală a copilului (sunet produs) în două categorii: ”cereri” – cum ar fi solicitarea ajutorului pentru a folosi o jucărie și ”comentarii”, cum ar fi solicitarea verbală a atenției părintelui spre o jucărie sau experiență împărtășită.
”Comentariile sunt abilități țintă de top pe care de regulă le observăm cel mai rar și cu un grad redus de spontaneitate la copiii cu autism minim verbali”- explică Stephanie Shire, profesor asistent în educație specială și științe clinice la Universitatea din Oregon, Eugene.
Cercetătorii au realizat că copiii produceau o medie de 4 tentative de verbalizare (mormăieli) de ambele tipuri în timpul unei sesiuni la începutul studiului. La finalul studiului această medie crescuse la peste 12. Studiul a fost publicat în 1 ianuarie în Journal of Autism and Developmental Disorders.
Copiii au demonstrat, de asemenea, și o creștere a numărului de comentarii: făceau în medie un comentariu pe sesiune la început și mai mult de cinci la final.
Performanța părinților
Cercetătorii au notat cât de frecvent și cu ce acuratețe au aplicat părinții strategiile JASPER la finalul studiului. Au folosit o scală cu 53 de itemi pentru a cota fiecare părinte.
În medie, părinții cu masterat 70% din strategii. În plus, scorurile lor au corelat cu progresele copiilor: grupul de 10 copii ai căror părinți au scorat 75% sau mai mult a demonstrat o creștere semnificativă a numărului de comentarii/sesiune.
”Aceste concluzii ne oferă o înțelegere mai bună a nivelului la care părinții trebuie să implementeze aceste strategii pentru a vedea schimbări semnificative,” spune Aubyn Stahmer, profesor de psihiatrie și științe comportamentale la Universitatea din California. Davis MIND Institute, care nu a fost implicat în studiu. ”Nu avem suficiente date cu privire la nivelul minim necesar de implementare a strategiilor astfel încât procesul terapeutic să fie eficient, iar acest studiu ne ajută să definim acel nivel minimal.
Pentru a încerca să înțeleagă de ce unii copii sau progresat mai mult decât ceilalți, cercetătorii au comparat strategiile masterate de părinții care au scorat peste și sub 75% (nivel de însușire și aplicare corectă a tehnicilor). Au ajuns la concluzia că părinții care au scorat sus erau experți în stabilirea și extinderea rutinelor de joc și în crearea de oportunități de comunicare pentru copil în timpul jocului.
”Cunoașterea ariilor în care anumiți părinți se descurtă mai greu este foarte importantă deoarece le spune clincienilor unde este nevoie să focalizeze intervenția”, – explică Vanessa Hus Bal, profesor asistent de psihiatrie la Universitatea din California, San Francisco, de asemenea, neimplicată în studiul prezentat.
Shire spune că următorul pas va fi să exploreze dacă anumite aspecte ale terapiei sunt în mod special importante pentru a îmbunătății abilitățile de comunicare socială ale copilului.
Cercetătorii rafinează, de asemenea, modul în care măsoară schimbările în abilitățile de comunicare ale copilului. De pildă, au stabilit că o un instrument numit Communication Complexity Scale este valid și fiabil în măsurarea abilităților de comunicare ale copiilor cu autism minim verbali.
Articol tradus de psiholog Ana Dragu
REFERINŢE:
- Shire S.Y. et al. J. Autism Dev. Disord. Epub ahead of print (2018) PubMed
- Kasari C. et al. J. Am. Acad. Child Adolesc. Psychiatry 53, 635-646 (2014) PubMed
- Brady N.C. et al. Am. J. Speech Lang. Pathol. 27, 237-246 (2018) PubMed