This story was originally published on 22 September 2016 on spectrumnews.org, an editorially independent division of SimonsFoundation.org and is reprinted with permission

 

De cele mai multe ori, copiii cu autism beneficiază de mai multe tipuri de îngrijire de specialitate: unii urmează un program complet de cel puțin de 40 de ore pe săptămână de analiză comportamentală aplicată (ABA), cea mai frecventă formă de terapie comportamentală pentru autism. Alții pot participa, de asemenea, la ședințe de logopedie sau de terapie ocupațională.

Dar pentru mulți copii este posibil ca exercițiile fizice să nu facă parte din programul zilnic, spune Meghann Lloyd, profesor asociat de științe medicale la Universitatea Ontario din Canada. Cu toate acestea, tot mai multe date sugerează că exercițiile fizice oferă multe dintre beneficiile terapiilor tradiționale și încă ceva în plus.

Chiar dacă majoritatea copiilor cu autism au abilități motorii slabe, ”activitățile fizice sunt de multe ori ultimul lucru pe care cei din jur se concentrează”, spune Lloyd. În schimb, spune ea, accentul părinților este pus pe a-i învăța cum să vorbească, cum să le îmbunătățească contactul vizual copiilor, să stea liniștiți în clasă și să se comporte în situații sociale. Dar ea le spune părinților, „mai presus de orice altceva, să-i facem pe acești copii activi astfel încât să poată obține toate celelalte abilități de care au nevoie.”

Zeci de mici studii sugerează că, în afară de îmbunătățirea abilităților motorii, terapiile bazate pe mișcare pot imbunătăți comunicarea socială, atenția, problemele de comportament și  performanța în sarcinile școlare. 1, 2

Deoarece dovezile se bazează în mare parte pe studii pilot, nu arată exact modul în care exercițiile produc aceste rezultate, sau care tipuri de exerciții sunt cele mai benefice. Dar baza multor succese poate fi socială.

„Gândiți-vă la toate lucrurile care se pot invăța prin joc: așteptarea rândului, asumarea unui rol, comunicare verbală și non-verbală, roluri sociale”, spune Lloyd.

Exercițiile, mergând de la yoga și dans creativ până la cele de robotică, pot fi pline de beneficii. 3 În studii pilot de opt săptămâni acestea par să îmbunătățească interacțiunile sociale, abilitățile motorii și de comunicare, consideră Anjana Bhat, profesor asociat de biomecanică și știința mișcării la Universitatea Delaware.

„Există un imens potențial în abordarea problemelor comportamentale și atenționale la copiii cu autism prin utilizarea de exerciții fizice”, spune Bhat.

Datele adunate până în prezent converg spre îmbunătățirea funcțiilor izolate, cum ar fi atenția sau”privirea socială”, dar nu este clar cât de mari sau coerente sunt efectele exercițiilor sau care estecantitatea necesară pentru a le obține.

„Trebuie să avem o imagine echilibrată asupra a ceea ce se poate obține prin exerciții și a ceea ce nu se poate face”, spune Beron Tan, psiholog la Universitatea Edith Cowan din Australia. „Dacă vrem săfolosim exercițiile fizice drept o modalitate de intervenție pentru persoanele cu autism, atunci avem cu adevărat nevoie să știm exact pentru ce sunt utile.”
Regulile jocului

Ca grup, copiii cu autism tind să se miște relativ puțin. Exercitiul fiziclipsește în mod vizibil din terapiile tradiționale, cum ar fi ABA, în care terapeuții predau abilități sociale și comportamente dezirabile folosind stimulente bazate pe recompense.

„Dacă privești la ceea ce se face de fapt  în terapia ABA, observi o mulțime de activități desfășurate la masă și lucrînd pe diverse abilități. Terapia nu implică mult jocul fizic”, spune Bhat.

Mai mult decât atât, copiii cu autism au tendinta de a se îndepărta de exercițiile de sport și agrement. Unul dintre motivele pentru această reticență poate fi slaba dezvoltare a abilităților motorii. Mai mult de 80% dintre copiii cu autism au dificultăți în realizarea mișcărilor coordonate, cum ar fi utilizarea unei foarfeci  sau lovirea unei mingi de fotbal.

„Copiii cu autism pot învăța în timp să meargă și să stea sau să se rostogolească dar, odată ce se ajunge la aptitudini social orientate – cum ar fi lovirea și prinderea unei mingi, săritul, țopăitul și învățarea [abilităților motorii] –acestea tind să fie întârziate”, spune Lloyd.

În plus, adolescenții cu autism pot să se depărteze și mai clar de sporturi din motive sociale. Ei ezită să relaționeze  cu alți membri ai unei echipe și sunt îngrijorați că vor avea probleme de învățare a regulilor jocului, sugerează un studiu din 2015. 4

„Una dintre întrebările pe care le-am folosit a fost: „Crezi că sportul și exercițiile sunt prea grele de învățat?” Nici măcar un singur copil fără tulburări de dezvoltare nu a răspuns afirmativ la această întrebare, dar aproximativ 16 la suta dintre copiii cu autism au spus da,” relatează cercetătorul principal al studiului, Heidi Stanish, profesor asociat de educaţie fizică și de științe ale sănătății de la Universitatea Massachusetts din Boston.

Poate că, parțial ca urmare a inactivității, copiii cu autism ajung să câșige semnificativ în greutate. Aceștia sunt de două ori mai probabil să ajungă la exces în greutate și aproximativ de cinci ori mai susceptibili de a fi obezi față de copiii neurotipici.
Exercițiul fizic este probabil să aibă aceleași beneficii la copiii cu autism, la fel ca și la ceilalți copii. Într-un comentariu din 2014, Bhat si colegii săi au observat căprogramele de fitness, de la antrenamentul pe banda de alergat până la patinaj cu role au ajutat la reducerea obezității la copiii cu dizabilități, inclusiv la cei cu autism. 5
A da noroc

În luna mai, Bhat a lansat un studiu pentru a compara terapia ABA tradițională cu o terapie bazată pe muzică și mișcare, timp de două luni. În cadrul studiului, patru copii cu autism, între 7 și 13 ani, au cântat la instrumente și au dansat pe cântecele bazate pe povești  sociale – un cântec despre salutarea prietenilor, de exemplu, – timp de o oră pe zi. Un grup de 12 copii cu autism au fost implicați în terapia tradițională ABA, în același timp.

Rezultatele preliminare ale acestui studiu pilot se referă la beneficiile reunirii activităților de mișcare cu cele de interacțiune socială: Copiii din grupul de terapie bazată pe mișcare au privit și au conversat cu ceilalți copii mai mult la sfârșitul studiului decât au făcut-o la început. Ei au manifestat, de asemenea, mai putine comportamente indezirabile.

„În acest grup am constatat că se regăsește mai multă privire socială, mai multă observare a celorlalți”, spune Bhat. Copiii au dobândit, de asemenea, mai multe aptitudini motorii din exercițiile de mișcare decât din activitățile ABA.

Copiii își pot construi abilitățile motorii pentru a le suplimenta pe cele sociale. 6 Într-un mic studiu publicat la începutul acestui an, echipa lui Lloyd a testat efectele unei intervenții de șase săptămâni,  bazată pe exersarea abilitățilormotorii a cinci copii cu autism sever. În fiecare săptămână, cercetătorii au lucrat cu copiii pentru a perfecționa o mișcare specifică, cum ar fi lovitul cu piciorul. Până la sfârșitul programului copiii au stăpânit aceste mișcări. Dar ei au arătat, de asemenea, un interes sporit în interacțiunea socială și comportamente de împărțire.

„Noi nu am intervenit asupra aptitudinilor sociale. Dar am descoperit comportamente adaptative și îmbunătățiri ale abilităților sociale”, spune Lloyd, care intenționează să confirme rezultatele printr-un studiu mai mare.
Pași mici

Unele exerciții specializate pot aduce beneficii cognitive. Un studiu din 2013 a constatat că copiii cu autism care practica arta chineză Nei Yang Gong câștiga în abilități de auto-control, în capacitatea de a rezista impulsurilor. Nei Yang Gong se bazează pe creșterea conștientizării corpului prin mișcări lente.

Este dificil de prezis care copiii vor avea beneficii cognitive, cum și din ce tip de exercițiu. Recenzia lui Tan sugerează că unii copii au o durată sporită a atenției după jogging, de exemplu, în timp ce alții obțin acest beneficiu numai după exerciții pe bicicletă – sau deloc.

Dar chiar și îmbunătățiri cognitive minore pot avea efecte profunde asupra învățării, spune Tan. Și, vorbind despre intervenții terapeutice, este greu de găsit una mai accesibilă, ieftină și sigură ca exercițiul fizic, continuă acesta.

Ca și în cazul altor intervenții, programele de mișcare și exercițiile fizice sunt cel mai folositoare dacă încep la o vârstă fragedă. Construirea funcției motorii devreme în viață le poate insufla copiilor încrederea și abilitățile de care au nevoie pentru a se angaja în activități sportive mai târziu, susţin experții.

O altă cheie pentru succesul acestor programe poate fi o strategie de antrenament blând. Detalierea regulilor de joc în pași mici poate ușura modul de participare la sport pentru copiii cu autism. Aceasta poate chiar să înceapă cu pictograme ale acțiunilor, consideră Lloyd.

„Se oferă, de asemenea, o mulțime de întăriri pentru etapele mici și se folosește repetiția – mult mai mult decât pentru un copil cu dezvoltare tipică”, mai spune ea.

Vara trecuta, Lindsay Guest, o studentăcare a absolvent sub îndrumarea lui Lloyd, a condus o tabără de abilități sportive timp de o săptămână pentru fete cu autism de vârstă școlară. Fetele au practicat mișcările cele mai de bază implicate în baschet, baseball și alte sporturi. În cele din urmă, au trecut de la mers pe loc la a juca un joc de baschet.

„A fost spectaculos. Aceste fete și-au îmbunătățit abilitățile motorii, cele de auto-percepție, și de auto-valorizare globală”, punctează Lloyd.

Bibliografie:

1. Tan B.W. et al. J. Autism Dev. Disord. 46, 3126-3143 (2016) PubMed
2. Bremer E. et al. Autism Epub ahead of print (2016) PubMed
3. Srinivasan S.M. et al. Autism Res. Treat. 2015, 736516 (2015) PubMed
4. Stanish H. et al. Adapt. Phys. Activ. Q. 32, 302-317 (2015) PubMed
5. Srinivasan S.M. et al. Phys. Ther. 94, 875–889 (2014) PubMed
6. Bremer E. and M. Lloyd Adapt. Phys. Activ. Q. 33, 66-88 (2016) PubMed