This story was originally published on 8 April 2016 on spectrumnews.org, an editorially independent division of SimonsFoundation.org and is reprinted with permission

Supraîncărcarea senzorială: Copiii cu autism pot percepe incertitudinea ca pe o amenințare
©shutterstock.com/ Kuznetcov_Konstantin

Mulți copii cu autism prezintă un grad ridicat de anxietate, precum și sensibilitate extremă la lumină și sunet. Un studiu nou sugerează că frica de necunoscut cauzează ambele particularități și indică faptul că ajutorul oferit celor care au autism pentru a face față incertitudinii poate ameliora câteva dintre aceste simptome.[i]

Descoperirile întăresc teoria conform căreia copiii cu autism percep lumea ca fiind copleșitoare, pentru că întâmpină dificultăți în a prevedea cum s-ar putea dezvolta situațiile.[ii]

„Copiii cu autism vor să aibă control asupra mediului lor înconjurător, să-l facă mai previzibil”, spune cercetătorul principal Elizabeth Pellicano, profesor de psihologie și dezvoltare umană la Universitatea din Londra. Dacă îi ajutăm să învețe din experiențele trecute ca să prevadă mai bine rezultatul situațiilor viitoare, este posibil ca aceștia să-și țină sub control anxietatea, la fel ca și sensibilitatea senzorială, afirmă Pellicano. Lucrarea a apărut în data de 10 februarie, în Revista de Autism și Tulburări Comportamentale.

Mai bine de 80% dintre copiii cu autism prezintă niveluri ridicate de anxietate și peste 70% au un fel de sensibilitate senzorială. Studiile au sugerat că reacțiile exagerate la stimulii senzoriali declanșează anxietatea la persoanele cu autism.

Cercetătorii de-abia încep să studieze modalitatea în care incertitudinea poate fi pusă în legătură cu anxietatea și sensibilitatea senzorială la această categorie de tulburări. Lucrarea lui Pellicano furnizează probe mult așteptate care consolidează ideea că incertitudinea poate exacerba ambele simptomuri, spune Pawan Sinha, profesor de neuroștiințe cognitive ale văzului și computaționale la Institutul Tehnologic din Massachusetts, care nu a fost implicat în proiect.

În 2014, Sinha a dezvăluit o teorie provocatoare, conform căreia copiii cu autism omit indicii importante care preced un eveniment și sunt adeseori luați prin surprindere când se relevă o situație. Lumea poate părea imprevizibilă și copleșitoare din această perspectivă, spune el.

„Legătura dintre sensibilitatea senzorială și dificultățile în a face față incertitudinii are implicații importante nu numai pentru înțelegerea noastră fundamentală a autismului, dar, de asemenea, și pentru posibile intervenții”, spune Pawman. „În loc să încercăm pur și simplu să reducem intensitatea senzorială a mediului unui copil aflat în spectru, ar fi mai eficient să îi creștem previzibilitatea.”

Profiluri senzoriale:

Pellicano și echipa ei au testat legătura dintre anxietate, sensibilitatea senzorială și intoleranța la incertitudine la 64 de copii cu autism și 85 de copii cu dezvoltare tipică, având vârste cuprinse între 6 și 14 ani și un coeficient de inteligență cel puțin mediu. Au confirmat diagnosticele de autism ale copiilor folosind Programul de Observaţie pentru Diagnosticul Autismului (ADOS), care presupune observație clinică, și Chestionarul de Comunicare Socială, care se bazează pe observațiile părinților.

Cercetătorii au cerut părinților să completeze Scala de Intoleranță la Incertitudine, care măsoară capacitatea copilului de a se adapta la situații neobișnuite, un Scurt Profil Senzorial, ce măsoară sensibilitatea senzorială a copilului și Scala Spence de Evaluare a Anxietății Copilului.

Rezultatele au dovedit ideea conform căreia copiii cu autism prezintă un nivel înalt de intoleranță la incertitudine, împreună cu o sensibilitate senzorială și o anxietate mai ridicate decât copiii cu o dezvoltare tipică. Intensitatea acestor trei coordonate  este direct proporțională cu severitatea simptomelor autismului.

Cercetătorii au descoperit că o mai mare intoleranță la incertitudine și anxietatea acompaniază o sensibilitate senzorială mai severă la copiii cu autism. O asociere similară, dar la o scară mai mică apare și la copiii cu dezvoltare tipică.

Deși gradele de anxietate pot justifica în parte legătura dintre incertitudine și sensibilitate senzorială, aceasta a persistat chiar și după ce cercetătorii au reușit să țină anxietatea sub control. Acest rezultat sugerează că disconfortul în fața inceritudinii declanșează anxietatea, care poate face ca experiențele senzoriale să pară mai ales amenințătoare.

Deoarece cercetătorii au examinat copiii într-un singur moment în timp, un studiu de lungă durată e necesar ca direcția acestei relații în 3 sensuri să fie confirmată. De exemplu, Pellicano spune că incertitudinea poate provoca sensibilitatea senzorială prin faptul că îi face pe copiii cu autism să fie hiper-conștienți de mediul lor înconjurător. Dar e posibil ca această relație să meargă și în sens invers și atunci hipersensibilitatea la sunete și mirosuri, de exemplu, îi poate determina pe copii să considere împrejurimile neprevizibile amenințătoare.

Descoperirile sugerează că intervențiile centrate pe ajutorul oferit copiilor cu autism pentru a face față incertitudinii ar putea ajuta la ameliorarea anxietății și a sensibilității senzoriale.

„Ceea ce sugerăm noi este că toți cei trei factori interacționează între ei și, dacă acționezi asupra unuia dintre ei, se poate să observi consecințe și la ceilalți”, spune Pelicano.

Referințe:

[i] Neil L. et al. J. Autism Dev. Disord. (2016) Epub ahead of print. PubMed

[ii] Sinha P. et al. PNAS 111, 15220–15225 (2014) PubMed

Traducere de Alexandra Turcu