Modul în care copilul dumneavoastră se joacă, învaţă, vorbeşte şi se comportă oferă indicii importante cu privire la dezvoltarea lui. Reperele în dezvoltare sunt lucruri pe care majoritatea copiilor le fac la o anumită vârstă. Puteţi vorbi cu medicul dumneavoastră de familie sau cu un alt specialist (medic pediatru, psiholog etc.) despre modul în care copilul se înscrie în aceste repere.

Copilul la două luni

În domeniul socio-emoţional: începe să zâmbească altor oameni, se poate calma singur (aducându-şi mâinile la gură), încearcă să se uite la părinte. În domeniul limbaj/comunicare începe să scoată sunete, întoarce capul spre sunete. În domeniul cognitiv (învăţarea, gândirea, rezolvarea de probleme) acordă atenţie feţelor, începe să urmărească lucrurile cu privirea şi să recunoască oamenii de la distanţă, începe să se arate plictisit (strigăte, agitat) dacă activitatea nu se schimbă. În domeniul motric (dezvoltare fizică) poate ţine capul sus şi încearcă să se împingă în sus atunci când este culcat pe burtă, face mişcări mai fine cu braţele şi cu picioarele.

Contactaţi-vă medicul pentru un consult dacă copilul dumneavoastră la această vârstă:

• Nu răspunde la sunete puternice.
• Nu priveşte lucrurile în mişcare.
• Nu zâmbeşte altor oameni.
• Nu duce mâinile la gură.
• Nu îşi poate susţine capul atunci când stă pe burtă.

Copilul la patru luni

În domeniul socio-emoţional zâmbeşte spontan, îi place să se joace şi s-ar putea să plângă atunci când joaca se opreşte, copiază unele mişcări şi expresii faciale, cum ar fi zâmbetul sau încruntarea. În domeniul limbaj/comunicare începe să gângurească, încearcă să imite sunetele pe care le aude, plânge în moduri diferite pentru foame, durere, oboseală. În domeniul cognitiv (învăţarea, gândirea, rezolvarea de probleme) se exprimă diferit atunci când este trist şi atunci când e fericit, reacţionează la afecţiune, se întinde după jucării cu o singură mână, coordonează mâinile cu ochii, spre exemplu atunci când se întinde după o jucărie pe care a văzut-o, urmăreşte lucruri care se mişcă dintr-o parte în alta, priveşte feţele îndeaproape, recunoaşte persoanele şi lucrurile familiare de la distanţă. În domeniul motric (dezvoltare fizică) ţine capul sus fără ajutor, poate fi capabil să se rostogolească de pe burtă pe spate, poate ţine o jucărie pe care o scutură, aduce mâinile la gură, atunci când stă culcat pe burtă, se ridică folosindu-se de coate.

Contactaţi-vă medicul pentru un consult dacă copilul dumneavoastră la această vârstă:

• Nu priveşte lucrurile în mişcare.
• Nu zâmbeşte la oameni.
• Nu îşi poate susţine capul.
• Nu scoate sunete.
• Nu aduce lucruri la gură.
• Are probleme în a-şi mişca unul sau ambii ochii.
• Nu se împinge în picioare atunci când tălpile sunt plasate pe o suprafaţă tare.

Copilul la nouă luni

În domeniul socio-emoţional apare teama de străini, îşi manifestă ataşamentul faţă de adulţii familiari, are jucării preferate. În domeniul limbaj/comunicare înţelege când i se spune „nu”, scoate o mulţime de sunete diferite, cum ar fi „mamamama” şi „bababababa”, imită gesturile şi sunetele scoase de alţii, arată cu degetul. În domeniul cognitiv (învăţarea, gândirea, rezolvarea de probleme) urmăreşte obiecte în cădere, caută cu privirea lucruri pe care le-aţi ascuns, se joacă „cucu-bau”, introduce lucruri în gură, mută obiecte fără probleme dintr-o mână în alta, prinde obiecte de dimensiuni mici între degetul mare şi degetul arătător. În domeniul motric (dezvoltare fizică) se târăşte, stă în poziţia aşezat fără sprijin, stă în picioare cu susţinere.

Contactaţi-vă medicul pentru un consult dacă copilul dumneavoastră la această vârstă:

• Nu poate sta sprijinit în picioare.
• Nu stă în şezut cu ajutor.
• Nu gângureşte.
• Nu răspunde la propriul nume.
• Nu priveşte unde îi arătaţi.

Copilul la 1 an

În domeniul socio-emoţional este timid sau nervos în prezenţa străinilor, plânge când pleacă mama sau tata, are lucruri şi persoane preferate, manifestă frică în unele situaţii, aduce o carte din care vrea să audă o poveste, repetă sunete sau acţiuni pentru a atrage atenţia. În domeniul limbaj/comunicare răspunde la cerinţele simple, utilizează gesturi simple, cum ar fi clătinatul din cap „nu” sau face „pa-pa”, emite sunete cu schimbări în ton, spune „mama” şi „tata” şi face exclamaţii de genul „offf!”, încearcă să imite cuvinte.

În domeniul cognitiv (învăţarea, gândirea, rezolvarea de probleme) explorează lucruri în moduri diferite, găseşte cu uşurinţă lucrurile ascunse, imită gesturi, începe să folosească în mod corect lucrurile, ciocneşte două obiecte, pune şi scoate lucrurile dintr-un recipient, lasă lucrurile să cadă, arată obiecte folosind degetul arătător, urmează instrucţiunile simple, cum ar fi „ridică jucăria!”. În domeniul motric (dezvoltare fizică) ajunge în poziţia şezând fără ajutor, se ridică ţinându-se de obiecte, merge ţinându-se de mobilă, poate face câţiva paşi fără a se ţine de ceva, poate sta în picioare singur.

Contactaţi-vă medicul pentru un consult dacă copilul dumneavoastră la această vârstă:

• Nu se târăşte.
• Nu poate sta în picioare nici susţinut.
• Nu caută lucruri pe care v-a văzut că le-aţi ascuns.
• Nu spune cuvinte simple, cum ar fi „mama” sau „tata” sau clătinatul din cap „nu”.
• Nu arată cu degetul.
• Pierde abilităţile pe care le-a avut anterior.

Copilul la 18 luni

În domeniul socio-emoţional copilului îi poate fi teamă de străini, poate avea manifestări de furie (temper tantrum), arată afecţiune pentru persoane familiare, se poate preface în cadrul jocului (de exemplu că hrăneşte o păpuşă), se poate agăţa de persoanele care îl îngrijesc când se află în situaţii noi, explorează singur atunci când are părinţii în apropiere, le arată altora un lucru pe care îl găseşte interesant.

În domeniul limbaj/comunicare spune mai multe cuvinte, spune „nu” şi clatină din cap, arată cu degetul obiectul dorit. În domeniul cognitiv (învăţarea, gândirea, rezolvarea de probleme) ştie la ce se folosesc obiectele obişnuite (de exemplu telefon, perie, lingură), arată o parte a corpului, arată cu degetul pentru a obţine atenţia celorlalţi, poate urma comenzi verbale simple, neînsoţite de gesturi, mâzgăleşte. În domeniul motric (dezvoltare fizică) merge singur, poate urca trepte şi poate fugi, poate trage jucării în timp ce merge, poate ajuta la dezbrăcat, bea din ceaşcă, mănâncă cu lingura.

Contactaţi-vă medicul pentru un consult dacă copilul dumneavoastră la această vârstă:

• Nu arată cu degetul.
• Nu poate merge.
• Nu ştie la ce folosesc obiectele familiare.
• Nu imită.
• Nu câştigă cuvinte noi.
• Nu are cel puţin 6 cuvinte.
• Nu observă sau nu-i pasă atunci când persoana de îngrijire pleacă sau se întoarce.
• Pierde din abilităţile pe care le-a avut anterior.

Copilul la doi ani

În domeniul socio-emoţional îi copiază pe alţii, în special pe adulţi sau alţi copii, este entuziasmat în preajma altor copii, demonstrează din ce în ce mai multă independenţă, uneori se comportă sfidător, se joacă mai mult alături de alţi copii, dar începe să îi includă şi pe aceştia în jocurile lui. În domeniul limbaj/comunicare arată obiecte sau imagini atunci când acestea sunt denumite, ştie numele persoanelor cunoscute şi părţi ale corpului, spune propoziţii scurte (între 2 şi 4 cuvinte), urmează instrucţiuni simple, repetă cuvintele auzite într-o conversaţie, arată lucruri într-o carte.

În domeniul cognitiv (învăţarea, gândirea, rezolvarea de probleme) găseşte obiecte ascunse sub două sau trei lucruri, începe să sorteze în funcţie de formă şi culoare, completează propoziţii, rime din cărţi familiare, joacă jocuri simple „de-a”, construieşte turnuri de 4 sau mai multe cuburi, poate folosi o mână mai mult decât pe cealaltă, urmează două instrucţiuni legate între ele, cum ar fi „Ridică-ţi pantofii şi pune-i în dulap”, numeşte elemente dintr-o carte cu imagini, cum ar fi o pisica, o pasăre, sau un câine.

În domeniul motric (dezvoltare fizică) stă pe vârfuri, loveşte o minge, începe să alerge, se urcă şi coboară din pat (sau alte piese de mobilier aflate la înălţimea lui) fără ajutor, urcă şi coboară scările cu sprijin, aruncă mingea, face singur sau copiază linii simple şi cercuri.

Contactaţi-vă medicul pentru un consult dacă copilul dumneavoastră la această vârstă:

• Nu foloseşte propoziţii formate din două cuvinte (de exemplu, „bea lapte”).
• Nu ştie la ce se folosesc obiectele comune, cum ar fi o perie, un telefon, o furculiţă sau lingură.
• Nu imită acţiuni şi cuvinte.
• Nu urmează instrucţiunile simple.
• Nu merge.
• Pierde din abilităţile pe care le-a avut anterior.

Copilul la trei ani

În domeniul socio-emoţional imită adulţii şi pe prietenii lui, arată în mod independent afecţiune pentru prieteni, îşi aşteaptă rândul la jocuri, arată îngrijorare pentru un prieten care plânge, înţelege ideea de „al meu” şi „al lui” sau „al ei”, afişează o gamă largă de emoţii, se desparte mai uşor de mama şi de tata, se poate supăra atunci când apar schimbări majore în rutină, se îmbracă şi se dezbracă. În domeniul limbaj/comunicare urmează instrucţiunile formate din 2 sau 3 acţiuni, poate numi lucrurile cele mai familiare, înţelege prepoziţiile „în”, „pe”, şi „sub”, îşi spune prenumele, vârsta şi sexul, poate numi un prieten, foloseşte pronume ca „eu”, „mine”, „noi” şi „voi” şi unele forme de plural (maşini, câini, pisici), vorbeşte suficient de bine pentru a fi înţeles chiar şi de străini, poartă o conversaţie folosind 2-3 propoziţii.

În domeniul cognitiv (învăţarea, gândirea, rezolvarea de probleme) poate manevra jucării cu butoane, manete şi piese în mişcare, joacă jocuri „de-a” cu păpuşi, animale şi oameni, realizează puzzle-uri din 3 sau 4 piese, înţelege ce înseamnă „două”, copiază un cerc cu creionul sau cu pixul, întoarce paginile unei cărţi una câte una, construieşte turnuri din mai mult de 6 cuburi, înşurubează şi deşurubează obiecte cu filet, învârte mânerul/yala. În domeniul motric (dezvoltare fizică) se caţără, aleargă cu uşurinţă, pedalează pe tricicletă, urcă şi coboară scările, alternând picioarele.

Contactaţi-vă medicul pentru un consult dacă copilul dumneavoastră la această vârstă:

• Cade frecvent sau are probleme cu urcatul sau coborâtul scărilor.
• Vorbeşte foarte neclar.
• Nu se poate juca cu jucării simple (cum ar fi puzzle-uri simple, mânere care se învârtesc).
• Nu vorbeşte în propoziţii.
• Nu înţelege instrucţiuni simple.
• Nu se joacă „de-a”.
• Nu se joacă cu alţi copii sau cu jucăriile.
• Nu are contact vizual.
• Pierde din abilităţile pe care le-a avut anterior.

Bibliografie

http://www.cdc.gov/ncbddd/autism/index.html